Acesta este blogul noii mele cărţi,
Oraşul nebunilor, ce va să apară în curând la Ed Dacia XXI, în colecţia Stranioteka, coordonată de Ruxandra Cesereanu. Perioada în care am scris cartea e cumva în ceaţă, cum mare parte din trecutul meu este aşa, din păcate. Dacă aş elimina timpul scurs între finalizarea acestei cărţi şi începutul acestui an (vreo 5 ani, pauză "literară" promisă lui Marian Drăghici în
Ziua literară), nu aş fi neapărat fericit, dar măcar mai împăcat cu mine însumi. Împăcat pentru faptul de a nu fi împrăştiat gunoiul meu
metafizic peste ceilalţi, asemeni unei maşini agricole ce împrăştie bălegarul pe un câmp de mărgăritare
. Oraşul nebunilor este prima carte pe care am scris-o lucid fiind, adică fără ajutorul licorilor bahice. De altfel, structura ei, forma ei, expresia ei, ideea ei, toate cer o minte lucidă şi organizată. Toate acestea bântuie ideea pe care o am despre lumea scriitorilor, absurdă şi fascinantă. În lumea scriitorilor totul este absurd din punct de vedere social, fiindcă socialul, aşa cum îl ştim, nu există. Lumea scriitorilor este o "societate" închisă, cu reguli proprii, care nu sunt niciodată respectate. Aici totul este hiperbolizat şi totul se comprimă în gesturi egocentrice. Numele unui scriitor, deşi "firesc", asemeni oricărui alt nume în-scris pe un Certificat de naştere sau pe o Carte de identitate, are, în lumea scriitorilor, o sonoritate stridentă. Pentru simplul fapt că nu este identificat cu o lume (fie şi textuală), ci cu ce aş numi drept "virtualul unui segment al lumii universale". Asta face ca lumea scriitorilor să fie fascinantă. Despre ea am scris în această carte.
