Pe-acolo pe undeva...

Acolo am omorât, când aveam cinci ani, folosindu-mă de un băţ, şapte bobocei, fiindcă îmi ciuguleau picioarele goale. Acolo mă suiam cu vărul meu în pomi (nuci, pruni, cireşi, vişini, piersici) şi făceam ca maimuţele cât era ziua de lungă. Acolo stăteam noaptea, în curte, pe o pătură, pe spate, şi priveam stelele. Acolo făceam baie într-un iaz, cu vreo 20 de copii, toţi în fundul gol, în timp ce admiram şerpii ce se retrăgeau pe malul celălalt de frica noastră. Acolo am mâncat tone de borş. Acolo am văzut prima momâie (în traducere: fantomă care se manifestă cât se poate de concret, ca persoană în carne şi oase, dar fără a avea voinţă sau inteligenţă). Acolo am văzut primul cadavru descompus, şi am fost plouat cu bomboane în biserică. Acolo am mâncat plăcinte îmbătătoare (se mai numesc DROG, fiindcă umplutura conţine frunze de cânepă cu zahăr). Acolo secundele se numără altfel, nu de la 1 la 10, ci altfel, nu ştiu cum. Acolo pare că Dumnezeu nu se mai ascunde. Păcat, însă, că oamenii sunt tot timpul beţi şi se dizolvă în căldura înăbuşitoare. Şi miroase peste tot a moarte.

Eşti ca într-un vis.

BAZA
Extenuare. Pe scară urci privind în sus. Rareori îţi întorci privirea în jos, pentru a măsura distanţa care te desparte de pământ. Pe scară nu eşti în siguranţă. Pe scară eşti singur. Dacă cineva se află înaintea ta, urcând pe aceeaşi scară, acesta te va pune în pericol. Dacă cineva se află sub tine, urcând pe aceeaşi scară, pe acesta îl vei pune în pericol. Pe scară te poţi trăda. Dacă scara nu este realizată bine, dacă fuşteii nu sunt bine prinşi în corpul scării, vei fi în pericol. Scara însăşi se poate destrăma. Dacă un singur fuscel îţi face probleme, vei crede că toţi ceilalţi pe care urmează să urci îţi vor face probleme, iar nesiguranţa va creşte în tine. Dacă pentru o clipă, pentru o singură clipă, pumnul tău se înmoaie, vei fi în pericol. Dacă înaintezi, pericolul creşte. Dacă te opreşti, pericolul creşte. Dacă distanţa dintre fuştei nu este egală pe întinderea scării, pericolul creşte. Dacă o scară se află lângă scara pe care urci, pericolul creşte, căci cel care urcă pe scara alăturată îţi poate distrage atenţia, te poate face să râzi sau să plângi, iar pumnul tău se poate înmuia. Dacă scara aceluia se destramă, acest lucru te va pune în pericol. Dacă scara nu stă bine pe pământ, vei fi în pericol. Dacă scara este suspendată, dacă nu atinge pământul, vei fi nevoit să priveşti doar în sus, căci altă scăpare nu înţelegi să fie.

Nu există cale de întorcere, vei şti asta, chiar dacă creştetul tău se va izbi de un grilaj metalic prin care nu vezi scăpare.

VÂRFUL
Răsuflare. Priveşti în jur. Nu îţi îndrepţi privirea în jos, căci eşti deja deasupra a ceea ce părea de nestrăbătut. Eşti în siguranţă, deşi eşti pe scară. Pumnul tău se poate înmuia, deşi eşti pe scară. Cel care urcă deasupra ta nu te mai pune în pericol, deşi este şi deşi încă eşti pe scară. Tu nu mai pui în pericol pe cel de sub tine, deşi eşti şi deşi încă este pe scară. Ai vrea să înţelegi de ce poţi da mâna cu cel care urcă scara de lângă tine, deşi te afli şi deşi încă se află pe scară. Dar atingerea celui de lângă tine luminează, pentru că eşti scara lui, deşi e pe scară, pentru că e scara ta, deşi eşti pe scară. Ai vrea să înţelegi, dar la ce ţi-ar mai folosi? Eşti şi este acolo unde Lumina biruie întunericul.

Proiectul poate fi vizionat AICI.
Ei sunt autorii proiectului.

"Când te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?" Matei 25:39

Mărturisesc că atunci când Liviu Mocan m-a invitat să-l vizitez pe Iisus în închisoare, iniţial am fost puţin contrariat. Şi chiar m-am întrebat cine este acest Iisus. Încă îmi scapă semnificaţiile substituirii persoanei Mântuitorului cu un puşcăriaş, un ucigaş, un tâlhar, etc, închis de către oameni din cauza unor motive clare. Căci nu e claustrat acolo ca un martir, ci ca o scursoare a societăţii. Ai spune că, dimpotrivă, cei aflaţi acolo nu au cum să ajungă vreodată în apropierea spiritualităţii cristice. La aceste întrebări nu mi-a răspuns nici burta dubiţei cu care şi în care am plecat de la Cluj către Gherla.

Nu mi-a răspuns nici interiorul penitenciarului, nici feţele deţinuţilor în care sforăia agresivitatea.

Mi-a răspuns acest tablou intitulat "Infirmul cu cap de oglindă" şi realizat de un fost deţinut, pe numele lui Hărănguş Alexandru. Acolo unde se află chipul infirmului este de fapt o oglindă. Orice alte explicaţii sunt de prisos.

Debutul meu în poezie...

cam aşa arată...

Pentru comenzi scrieţi un email editurii la edituravinea@yahoo.com.