Deschid telefonul, apăs tasta care ma duce la meniu, intru în folderul numit Birou, accesez notepadul şi dau de o notiţă care sună în felul următor:
Colapsticky: animal sticky sub formă de hârtie organică. Dacă la Opţiuni aş avea
Detalii notă, probabil că aş citi:
adăugată la 09/02/2011, ora 3.45 a.m., deşi nu sunt absolut convins că aceasta e ora la care m-am trezit azi noapte şi am adăugat această notă. Despre ce e vorba? Am visat că am un animal pătrăţos, cam de 20 cm pe 20 cm, foarte lipicios, un animal care avea o gură stranie (ca o ventuză neameninţătoare), un animal ce se lipea de mine necontenit şi pe care mă străduiam cu eforturi uriaşe să-l dezlipesc de mine, rezultatul fiind dezastruos, căci animalul se rupea în bucăţi şi se înmulţea în felul acesta, astfel că la un moment dat eram acoperit aproape în întregime cu aceste
animale (deşi bucăţi ale animalului originar, ele ajungeau instantaneu la mărimea celui din urmă). Când m-am trezit, cuvântul
colapsticky m-a asurzit complet (o surzenie mai degrabă subînţeleasă - cred că încă dormeam). Braţul drept îmi era mort (se mai întâmplă) şi, tot repetându-mi cuvântul bizar cu şoapte cumva mentale, cu mâna stângă am început să-mi masez braţul drept amorţit până când acesta a început să prindă viaţă. Că tot vorbeam ieri de vicii, cred că animalul acesta e chiar expresia viciilor mele cu care mă lupt zilele acestea cum nu m-am luptat niciodată. Dar mai e ceva. Am primit ieri cartea lui Nicolae Avram, FEDEREII, şi, răsfoind-o, mi-am dat seama că poetul din Beclean şi-a cam sfârşit în această carte tabloul pe care a început să-l schiţeze în
Cântece de sinucigaş, carte despre care am scris şi eu în Tribuna. Altfel spus, FEDEREII pare să pună carnea (precum animalele mele) pe scheletul din
Cântece... , semn că poetul a cam ajuns la sfârşitul proiectului său în ce priveşte
poemele orfeline, cum le numeşte Radu Vancu pe coperta a 4-a. Discursul liric din volumul de debut era foarte agresiv, aproape răzbunător, în timp ce în acest volum NA e mai degrabă memorialist, e resemnat, chit că tuşele mânios retrospective nu-i lipsesc (limbajul violent, murdar, nerecomandabil celor sub 18 ani). Desigur, voi citi cartea complet atunci când starea îmi va fi favorabilă. Până atunci, însă, mai am de dus şi de câştigat (fiindcă fără îndoială voi câştiga) o luptă (sau mai multe) cu animăluţele mele.
