Ei, da! Când spuneam că trecutul meu e în ceaţă, chiar nu făceam o glumă. Am coborât în beci (în acte se numeşte ALA, şi e adăpostul antiatomic al casei, având ziduri de beton groase de 1 m) să aranjez lucrurile aruncate de-a valma în timpul sărbătorilor. Am găsit într-o cutie de carton câteva zeci de reviste plus, desigur, romanul Oraşul nebunilor pe hârtie. Am răsfoit revistele şi, cu stupoare, mi-am amintit... am scris romanul între anii 2002 - 2003.
