Mihai
Pascaru, se spune în prefaţa cărţii sale, “Cuţitul de vânătoare. Întâmplări din
Munţii Apuseni”, publicată anul trecut la editura Eikon, este profesor de
sociologie şi asistenţă socială la o universitate din Alba Iulia. În aceste
condiţii, spune eu, cadrul în care se derulează acţiunea povestirilor din acest
volum, localitatea Abrud şi împrejurimi, ca şi tematica abordată, notaţia/condiţia
socială, sunt uşor explicabile. Din aceeaşi prefaţă se mai poate afla că, la
origine, Mihai Pascaru este moldovean, localitatea sa de baştină fiind Poiana
Teiului (jud Neamţ), fosta Galu. Or, acest detaliu este, intuiesc eu (ca să folosesc
tonul mucalit al autorului), din nou important, de data aceasta pentru
calităţile de povestitor ale lui Mihai Pascaru. Căci, pe bună dreptate, “Cuţitul
de vânătoare. Întâmplări din Munţii Apuseni” este un volum care se citeşte dintr-un
suflu şi cu mare plăcere.
Cartea
este compusă din douăzecişidouă de povestiri de dimensiuni reduse, acestora corespunzându-le
cam tot atâtea personaje mai mult sau mai puţin ciudate. Printre acestea
cititorul va putea identifica două figuri tipologice, care îşi fac simţită
prezenţa în aproape toate textele: primarul Alex Denunţiu şi viitorul sociolog
Andrei Dumitriu (autorul, desigur). Având în vedere data la care au fost scrise
iniţial povestirile, anii optzeci, cred că ridiculizarea celui dintâi personaj –
simpatic, alunecos şi arţăgos – nu este întâmplătoare, fiind, de fapt, o
lovitură dată indirect sforăriilor politice ale momentului. Fireşte, lucrul
acesta nu se întâmplă doar prin acest personaj. În povestirea Chiromanţie – printre cele mai reuşite,
în opinia mea – inginerul Ion Fieraru, cel care se ocupa de înregistrarea
ţaranilor într-un tabel în baza căruia li se repartiza acestora cantitatea de
sămânţă de grâu necesară viitoarei culturi, în lipsa unei hârtii oficiale, notează
cu un pix numele ţăranilor, ca şi cantitatea de sămânţă cerută de ei, pe palme,
cu intenţia ca, odată ajuns la Consiliu, să treacă aceste informaţii în
registrul oficial. Problema e că, pe drum către Consiliu, inginerul trage
pentru o vreme la “birtul din centru” unde dă peste o “ţigancă din Bistra” care
vrea să-i ghicească în palme. Împins de curiozitate şi uitând de preţioasele
informaţii notate acolo, inginerul îşi spală palmele cu “un pahar de rachiu”.
Povestirea se încheie foarte reuşit, deşi într-o notă sinistră, mai precis, cu
prezentarea cadavrului inginerului Ion Fieraru, găsit pe fundul unei prăpăstii:
“se chinuise mult să iasă din prăpastie, atât de mult încât pielea şi toţi
muşchii palmelor dispăruseră cu totul, lăsând la vedere doar oasele, ca nişte
linii ale vieţii rădăcinoase” (pag 100). Pe lângă elementele caricaturale,
ironice ori de-a dreptul tragice, proiectate pe ecranul observaţiei de tip
sociologic – suport al povestirilor lui Mihai Pascaru – sunt folosite, iată, şi
elemente care ţin de fantastic, de straniu, sau, dacă vreţi, de magic şi care,
alături de maniera alertă, frustă, a scriiturii, fac din lectura acestui volum
un adevărat deliciu.
Există
însă şi o latură pronunţat alegorică a acestei cărţi, deşi nu aş putea spune sigur
dacă a fost atribuită intenţionat sau este consecinţa istoriei imediate (îndoiala
mea este alimentată şi de perioada scrierii textelor). Perspectiva aceasta se
sprijină pe faptul că, dintre localităţile în care au loc evenimentele povestite,
Geamăna este, alături de Abrud, cel mai des amintită. Menţionez aici, pentru
cititorul care nu este familiarizat cu istoria munţilor Apuseni, că acest sat,
Geamăna, nu mai există, fiind înghiţit de milioane de tone de material steril
rezultat în urma exploatării de cupru din zonă. Prin urmare, ca o ironie a
sorţii, sau poate ca exemplu pilduitor, povestirile lui Mihai Pascaru au rolul
de a recupera istoria acestor locuri. Căci nu e puţin lucru să aduci în atenţia
cititorului, zugrăvit în culori stranii şi puternice, în special datorită personajelor
specifice, un cadru geografic actualmente inexistent, distrus de goana omului postmodern
(aici cu sensul de tehnologizat) după
avere.
Publicat în revista Tribuna, nr. 228 / 2012.
Un articol grăitor se poate citi aici http://www.adevarul.ro/life/sanatate/medicina_alternativa/VIDEO-FOTO-Aici-steril-inecat_0_116388531.html.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu